Totul este sa fii cu adevarat preocupat de "cariera" ta ca parinte, cel putin la fel de mult ca de cea profesionala.
"Nu am stiut, nu mi-a spus nimeni ce trebuie sa fac, iar acum este prea tarziu", spun multi parinti nemultumiti si ingrijorati de felul in care au ajuns copiii lor la varsta adolescentei.
Iata cateva regulile de aur ale meseriei de parinte.
Construiti o lume solida in jurul copilului
Putine lucruri sunt atat de importante pentru un copil precum sentimentul de siguranta si increderea in lumea care il inconjoara. Acesta este fundamentul pe care se bazeaza orice alta constructie in domeniul cresterii si educarii lui intr-un mod sanatos.Daca cel mic va fi convins ca nu exista riscul ca lumea lui, buna sau mai putin buna, sa fie data peste cap, atunci el va fi mai increzator in propriile puteri iar personalitatea lui se va dezvolta frumos.
In plus, intariti-i increderea in sine. Invatati-i ca pot face mai mult decat fac si ca este la fel de important sa stii sa pierzi ca si sa stii sa castigi.
Pastrati magia copilariei
Orice copilarie fericita are nevoie de libertate si de o doza cat mai mare de magie si visare decat cea presupusa de istorioarele cu Mos Craciun sau iepurasul de Paste. Pentru responsabilitati va fi timp mai tarziu!Stimulati imaginatia celor mici, incurajati-i sa creada ca pot deveni orice isi doresc, ca pot schimba lumea inventand Masina Timpului sau facand posibila nemurirea. Pastrati cat se poate de mult timp aceasta convingere in mintea lor.
Dati-le spatiu, cat mai mult spatiu
Una dintre nevoile de baza ale unui copil este cea de exprimare, de aceea inainte de a-i cumpara jucarii sofisticate puneti-i la dispozitie o foaie alba de hartie si un creion. Veti fi suprins sa constatati cu ce o va umple!In plus, o sa fiti surprins, dar dezordinea celor mici trebuie ... incurajata. Nu il obligati sa tina jucariile aliniate pe raft, ca sa nu se strice. Podeaua camerei poate fi transformata de copil intr-un adevarat camp de batalie sau intr-o aventura prin Amazon, daca acest lucru i se permite de catre parinti.
A umplut soldatelul de "sange" cu carioca? Nu il certati, bucurati-va ca si-a dat frau liber fanteziei. Si, mai ales, incurajati-l sa vina in contact cu apa, cu pamantul, cu natura, chiar daca se murdareste din cap pana in picioare. Va avea timp sa arate impecabil cand va fi adult.
Invatati-l sa separe binele de rau
Cu totii facem greseli, e normal, suntem oameni. Rau este doar atunci cand nu recunoastem acest lucru si in fata copiilor nostri, pentru ca vor intelege ca asa este corect si se vor ascunde, la randul lor, de noi ca parinti.Copiii trebuie sa inteleaga foarte clar, de la varste mici, ce este bine si ce este rau, ce este permis si ce nu, ce este moral si ce nu. Si, in conformitate cu aceste principii bine definite, sa ia deciziile cele mai potrivite.
Ajutati-l sa gandeasca singur
A gandi nu inseamna doar sa rezolvi probleme de matematica sau fizica, tine si de modul in care ne explicam anumite situatii, in care facem apreciere, formulam idei sau opinii personale.Copiii invata la scoala dinverse moduri de rationament dar nu este suficient, parintele este cel care isi invata copilul cum sa gandeasca in viata de zi cu zi.
Lasati-l sa "conduca" din cand in cand
In mod normal mama si tata sunt cei care conduc o familie si iau deciziile importante. Mai exista si celelalte decizii, mai putin importante, in care cei mici trebuie sa fie antrenati iar uneori lasati sa le ia singuri.Copilul trebuie sa invete ca o familie este o echipa care are un conducator, dar in care fiecare isi poate exprima punctul de vedere iar atunci cand acesta este cel mai potrivit situatiei, va fi adoptat de toti.
Asta nu inseamna nici pe departe o lipsa de disciplina sau de respect, ci dimpotriva, respect aratat copiilor vostri, care au propria lor personalitate, propriile preferinte sau opinii, iar acestea trebuie puse de acord intr-o familie, cu intelegere si intelepciune.
Asigurati-va ca vedeti si "padurea" si "copacii"
In educatia unui copil exista tinte imediate si altele mai indepartate. Nu va infuriati daca cel mic nu mananca impecabil cu furculita si cutitul, pana la 18 ani va avea tot timpul sa invete sa o faca. Mai bine apreciati faptul ca se straduieste, ca incearca sa raspunda asteptarilor dumneavoastra.Si acesta este doar un exemplu din multele care ar putea fi date. In concluzie, faceti tot ce puteti pentru a atinge astfel de obiective imediate, dar luati in considerare si faptul ca scopul final va fi indeplinit peste ani.
Invatati-l valoarea reala a banilor
Un adult nu ajunge sa se inglodeze in datorii daca este bine educat in acest sens de mic.Copiii vin in contact cu risipa si cheltuielile exagerate sau fara sens de la primii ani de viata. Straduiti-va sa nu le faceti si discutati cu copiii pe aceasta tema.In acelasi timp, invatati-i sa fie sensibili la nevoile celorlalti si permiteti-le sa cheltuiasca sume mici de bani in diverse situatii, apoi explicati-le daca au gresit si unde.
Invatati-i sa se joace cu ceilalti copii, sa ii ajute si sa ii ocroteasca
Oricat de mult timp si-ar dori sau v-ati dori sa petreaca cu voi, trimiteti-i si in mijlocul celor de o seama cu ei. Aptitudinile de a socializa, atat de necesare pe tot parcursul vietii de adult, se formeaza in copilarie. Incurajati-i sa petreaca cat mai mult timp alaturi de colegii de scoala, de fratii mai mari, de copiii din vecini si apoi sa va povesteasca cum s-au descurcat in aceste anturaje.De exemplu, daca vi se cere ajutorul pentru diverse proiecte scolare, lasati-i sa apeleze mai intai la fratii mai mari. Incercati sa nu interveniti prea mult in lumea lor, a celor mici. Chiar daca nu va fi perfect, din punctul de vedere al unui adult, dinozaurul din plastilina si carton confectionat de cei mici va fi perfect in ochii celor mici.
Si nu uitati: nu putine sunt cazurile in care relatiile din copilarie raman la fel de puternice pe tot parcursul vietii.
copiii copil parinte relatie copiii copil parinte relatie copiii copil
0 comentarii to Regulile de aur ale meseriei de parinte